Este scris în Biblie: „Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi
vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o
comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere."
Nasterea Maicii Domnului
Predica părintelui Cleopa la Naşterea Maicii Domnului:
„Iubiţi credincioşi,
Astăzi, însă, se cade să ne veselim, căci s-a născut pe pământ Maica Vieţii, Fecioara Maria, cea mai sfântă
fiinţă omenească pe care a ales-o Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii, ca să nască pe Iisus Hristos de
la Duhul Sfânt în Betleemul Iudeii. Să se bucure astăzi pruncii şi fecioarele, copiii şi tinerii, mamele şi
văduvele, preoţii şi călugării că ni s-a născut nouă mamă duhovnicească şi cea dintâi rugătoare, mângâietoare
şi mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi.
Să mergem deci în Nazaretul Galileii, să-i aducem laude îngereşti, pruncii şi Fecioarei Maria, Preacuratei
de Dumnezeu Născătoarei, care s-a născut din Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, la bătrâneţile lor. Însă,
pentru a lăuda pe prunca şi Fecioara Maria, trebuie să avem inimă fără răutate, ca pruncii, şi viaţă curată
şi neîntinată de păcate trupeşti. Pentru a lăuda pe aceea care avea să fie Maica Fiului lui Dumnezeu,
trebuie să avem inimă de mamă, blândeţe şi răbdare de mamă, iubire şi milă de mamă către toţi. Altfel,
rugăciunile noastre, darurile noastre, dacă ies din inimi pline de păcate, de ură şi de răutate, nu vor fi
primite de Preasfânta Fecioară Maria.Cu aceste gânduri de bucurie şi nădejde şi cu inimi pline de milă şi smerenie, să intrăm în sfintele
biserici şi, sărutînd icoana Maicii Domnului, să-i adresăm cu credinţă această scurtă rugăciune: Uşa
milostivirii deschide-ne-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce
nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc. Amin.”
Te Deum-ul de binecuvântare la începutul noului an școlar
Din mesajul Patriarhului României cu prilejul începutului noului an școlar:
„Într-o societate secularizată și globalizată, în care copiii și tinerii sunt îndemnați să gândească în
termeni de succes material și „să se descurce individual”, este necesară intensificarea cooperării dintre
Familie, Biserică și Școală, pentru a cultiva valorile perene ale persoanei dincolo de modelele efemere ale
vremii, spre a dezvolta libertatea unită cu responsabilitatea și fericirea personală unită cu solidaritatea
comunitară... Copiii și tinerii doresc să fie iubiți și să iubească, să crească afectiv, intelectual,
spiritual și fizic, printr-o educație adecvată. De aceea, ei au nevoie să fie ascultați și încurajați, dar și
ajutați și îndrumați, mai ales când idealul lor sincer se întâlnește cu realitatea dură a contextului social
cotidian, când creșterea și maturizarea lor înseamnă efort intelectual și fizic, speranță și perseverență..."
Înăltarea Sfintei Cruci
Din cuvintele părintelui Cleopa:
„Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui
Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 18).
Acestei Cruci prin care se arată „puterea lui Dumnezeu” ne închinăm spunând: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi
sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Amin.
„Domnul Dumnezeu și Preacurata Lui Maică și puterea Sfintei Cruci să ne ajute nouă păcătoșilor să ne ducem cu dragoste crucea, fie la piept,
fie în mâinile noastre și în toate faptele noastre și să ne închinăm Crucii lui Hristos cu evlavie, căci este semn și armă de apărare și steag
de la Dumnezeu lăsat pentru creștini pe pământ. Iar crucea spirituală să o avem pururea în minte și în inimă,
adică să fim gata a suferi toate necazurile și încercările acestei vieți trecătoare pentru mântuirea sufletelor
noastre, ca să fim adevărați următori ai lui Hristos și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Amin."
Sfântul Mucenic Dasie
a fost soldat în armata romană în secolele III-IV .
El și-a mărturisit public credința în Hristos, a fost arestat si condamnat la moarte, fiind martirizat în cetatea Axiopolis (Cernavoda), împreună cu alti doi martiri.
Saturnaliile erau o sărbătoare păgână foarte renumită în Imperiul Roman în care, timp de o săptămână, aveau loc multe spectacole publice (lupte, gladiatori,
circ, curse), se dansa fără rusine si se desfrâna. Avea loc si un ritual special, se tragea la sorti un soldat, care era desemnat "rege al Saturnaliilor" si
care vreme de treizeci de zile, putea săvârsi orice exces si desfrânare, chiar în public, spre amuzamentul multimii. Ĩn data de 17 noiembrie 304, "rege" al
sărbătorii păgâne a fost ales soldatul roman Dasie. El refuză si mărturiseste în fata dregătorului: „Eu ti-am spus si îti spun că sunt crestin si nu slujesc
împăratului pământesc, ci Împăratului celui ceresc si primesc darul Lui, trăiesc din harul Lui si mă îmbogătesc din negrăita Lui iubire de oameni. Eu
mărturisesc că sunt crestin, precum am arătat adeseori, si nu mă supun nimănui altuia decât Unuia, curatului si vesnicului Dumnezeu, Tatăl, Fiul si Sfântul Duh,
cel în trei nume si fete, dar de o singură fiintă. Iată, pentru a treia oară mărturisesc cu glasul credinta în Sfânta Treime pentru că, întărit fiind printr-Ĩnsa,
biruiesc si nimicesc îndată nebunia diavolului." După multe chinuri, Sfântului Mucenic Dasie i s-a tăiat cinstitul cap, în ziua de 20 noiembrie 304. Sfintele moaşte ale
fericitului mucenic al lui Hristos au fost păstrate la Durostorum până în anul 579, după care, pentru a fi păzite de năvălirea avarilor, au fost duse si asezate
cu mare cinste în Biserica Sfântului Chiriac din Ancona (Italia). Pe racla sfântului este inscriptia greaca: „Aici zace Sfântul martir Dasios, adus din Durostor."
In anul 2003, o parte din moastele Sfântului Dasie au fost duse in Silistra, Bulgaria. La data de 6 iulie 2006 o părticică din moaştele acestui sfânt martir au
fost dăruite Mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul – Lipniţa (jud. Constanţa).
Numele de „Dasius” dovedeşte originea sa geto-dacică şi înseamnă „miel”. Ceea ce s-a întâmplat a fost menit să trezească inimile amortite, dovedindu-le creştinilor
cât de potrivnică era acea sărbătoare lui Dumnezeu şi arătându-le că nu pot sluji la doi domni, ci trebuie să se hotărască să meargă pe calea Evangheliei fără a
face astfel de compromisuri tradiţiilor păgâne.
Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României El a deschis ușile ucenicilor lui Hristos. El a fost cel dintâi care a cules roadele arăturii profetice, care a
întrecut nădejdile tuturor. Primul care a îmbrățișat pe Cel așteptat mai presus de toți. Cel dintâi a arătat poruncile
legii date la vreme. Cel dintâi care a oprit limba lui Moise nesuferind-o să mai vorbească după Hristos, nu insultându-l
pe învățătorul iudeilor, ci preferând în locul celui trimis pe Cel ce trimite. Sau mai degrabă el, cel dintâi, s-a arătat
cinstindu-l pe Moise, fiindcă el, cel dintâi, L-a cunoscut pe Cel profețit de Moise. „Profet vă va ridica vouă Domnul
Dumnezeul nostru dintre frații voștri ca mine, de El să ascultați”.
Ziua națională a României
1 Decembrie - Ziua națională a României
„Toți cetățenii României, toate instituțiile statului
și toate cultele religioase”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel, „avem datoria să păstrăm și să cultivăm
darul unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți
omenești și multe eforturi spirituale și materiale, spre binele României și bucuria românilor de pretutindeni.
Așa să ne ajute Dumnezeu!”
Fragment din Pastorala Preasfintitului Episcop Siluan al Episcopiei Italiei Liturghia Praznicului Nașterii Domnului înnoiește, în noi toți cei care o trăim cu suflet curățit de rele,
darurile Botezului, darurile Predaniei, înmulțind în noi Harul și deschizând simțirile noastre spre a-L auzi și
a-L vedea mai deplin pe Hristos și spre a ne împărtăși din Sfântul Lui Trup și Sânge, mereu mai cu adevărat, până
în ziua în care o să-L vedem Față către față. Deci, să ne înnoim și noi și să ne însușim mai deplin și mai
personal făgăduințele propriului nostru Botez, lepădând toată lucrarea și momeala „celui viclean” și consimțind
la a ne uni mai adânc cu Hristos și la a ne asemăna Lui.
Botezului Domnului
Părintele Stăniloae: „Dumnezeu ne va ajuta și pe noi, care sărbătorim Boboteaza” Sărbătoarea Bobotezei este o sărbătoare a lui Iisus Hristos, dar este și un anunț al sărbătorii noastre,
al sărbătoririi botezului nostru, un anunț al iubirii lui Dumnezeu față de oameni prin Fiul Său. Treimea S-a
arătat atunci și Treimea este dovada iubirii care există din veci și până în veci. La fundamentul existenței
nu este o esență inconștientă, ci este un Dumnezeu al iubirii, un Dumnezeu în trei Persoane, un Tată, un Fiu -
și cine iubește mai mult decât un tată, și cine răspunde mai mult iubirii acesteia decât un fiu? Iubirea
aceasta este din veci, și ca iubirea aceasta să fie desăvârșită, Tatăl vrea să mai aibă și pe un al treilea,
care Să se bucure împreună cu El de Fiul Său, și Fiul să Îl aibă pe acest al treilea ca să se bucure împreună
cu El de Tatăl Său. Atunci este iubirea perfectă: iubirea în trei; din semnul și din puterea acestei iubiri ne
botezăm noi. Primim puterea să ne iubim și noi pe noi, așa cum Se iubesc Persoanele Sfintei Treimi. Primim
puterea să ne iubim nu numai unul câte unul, ci să-i iubim pe toți oamenii, pentru că fiecare poate deveni
un «tu» al nostru. Asta e creștinismul: religia iubirii. De aceea Boboteaza este o sărbătoare mare, foarte
populară, o sărbătoare în care se sfințesc apele, și prin ape se stropesc oamenii, aducând sfințirea iubitoare
a lui Dumnezeu prin această apă, pe care a sfințit-o Fiul lui Dumnezeu ca om, botezându-se în apele Iordanului.
Să fim conștienți că Dumnezeu ne va ajuta și pe noi, care sărbătorim Boboteaza, sfințindu-ne prin puterea Lui, prin apele Lui, prin natura Lui.”
Soborului Sf. Ioan Botezătorul
Arhimandritul Cleopa
Ilie - cuvinte la Sărbătoarea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul Toţi proorocii sunt mari, dar nici unul ca Ioan. Aceasta
e mărturia Domnului Însuşi, cum spune troparul Sfântului: „Pomenirea dreptului cu laude, iar Ţie
destul îţi este mărturia Domnului”. Ioan n-a fost mărturisit de un prooroc, n-a fost mărturisit de
un drept sau de un sfânt, ci de Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu; El a spus că e mai mare decât toţi
proorocii. Cine era Ioan Botezătorul, deci? Era prietenul Mirelui Hristos, era gura Cuvântului, era
Înaintemergătorul Lui, era vârful tuturor proorocilor. Cine era Ioan Botezătorul? Era acela despre
care a spus Duhul Sfânt prin proorocul Maleahi: „Iată, trimit înaintea feţii Tale pe Îngerul Meu,
care va găti calea Ta, înaintea Ta” (Maleahi 3, 1; Luca 7, 27). Înger, vârful proorocilor, mucenic,
Înaintemergătorul şi Botezătorul lui Hristos: el a fost toate acestea.
Săptămâna de rugăciune ecumenică
În a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an,
bisericile creştine din întreaga lume organizează seri de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Este
un moment pentru rugăciune, întâlnire și dialog. Darul împăcării omului cu Dumnezeu, cu sine şi cu
semenii se cere prin rugăciune stăruitoare şi se cultivă prin gânduri, cuvinte şi fapte bune. Drumul
spre unitate este lung şi anevoios. Să ne unim cu rugăciunea si postul, să învingem răul si să fie
pace în lume. Ioan 14: 27 „Pace vă las vouă, pacea Mea o
dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”
Duminica Ortodoxiei
Din cuvintele părintelui Efrem Athonitul: „Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, iar elementul de bază al Ortodoxiei este
iubirea de oameni. Ortodoxia este marsul omului către Făcătorul lui, către îndumnezeire. Ortodoxia nu este
numai teologie, este totodată si adevărată psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care
reflectă prin toate laturile adevărul. Să cunoastem deci Ortodoxia noastră. Nu teoretic ci să o simtim si să o
trăim în toată profunzimea si lărgimea ei. Doar asa vom putea să o provocăm si să-i arătăm valoarea. Ortodoxia
noastră nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si strălucire. Este marele nostru ideal, este
nădejdea pretioasă a mântuirii noastre. Este mândria noastră întru Hristos să o propovăduim cu eroism si slavă,
ca niste fii adevărati ai marilor eroi ai Ortodoxiei.”
Buna Vestire - 25 martie
Din cuvintele Părintelui Cleopa Ilie: Astăzi tună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi, Arhanghelul Gavriil vesteşte Fecioarei Maria mântuirea neamului
omenesc. Ziua de astăzi este mai sfântă şi mai înveselitoare decât toate zilele veacului, căci aduce bucurie şi vesteşte
mântuirea la toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă şi cu îndurare din cer pe pământ, că a auzit suspinele
strămoşilor noştri şi plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad, de la începutul lumii.
Ascultând cu mare atenţie şi cu mare luare aminte cuvintele Dumnezeiescului Arhanghel şi înţelegând ce fel de chemare
are ea de la Dumnezeu, Sfânta Fecioară s-a plecat a primi cuvintele lui şi hotărându-se din inimă să asculte porunca
lui Dumnezeu cea trimisă ei prin îngerul său, cu mare smerenie zis: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”
Iată pentru care pricină sfânta smerenie este cea mai vestită din toate virtuţile, pentru că numai aceasta poate să le păzească pe toate,
iar fără de ea, toate sunt nimic.
Taina Sfântului Maslu
Sfântul Maslu, Taina vindecării
ÎNALTPREASFINȚITUL IOACHIM, ARHIEPISCOP AL ROMANULUI ȘI BACĂULUI: Boala, de orice natură ar fi, este una dintre principalele cauze ale deprimării omului contemporan şi, de
cele mai multe ori, mijloacele umane moderne de vindecare nu pot reuşi să o învingă. Conştiinţa că boala ar
putea avea drept cauză păcatul şi că moartea ar putea apărea surprinzător, nelăsând timp de pregătire pentru
marea înserare, pot produce tulburări extraordinare în fiinţa umană. Chiar şi în această situaţie limită de
slăbire sufletească şi boală spirituală, Dumnezeu îşi revarsă mila faţă de cei suferinzi, iar Sfântul Maslu,
prin cele şapte rugăciuni ale sale, dar şi prin pripeala cântării Sfântului Arsenie, repetată după fiecare
tropar, care cere: „Stăpâne, Hristoase Milostive, miluieşte şi tămăduieşte pe robul Tău!”, evidenţiază tocmai
acest aspect.
Intrarea Domnului în Ierusalim
Floriile
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim
este singurul moment din viața Sa pământească
în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic și de măslin,
strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului". Prin aceste cuvinte oamenii simțeau că
însuși Dumnezeu a venit în lume, pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Iisus
anticipează biruința Sa apropiată asupra morții, ca și biruința întregii omenirii.
Vinerea Patimilor, ziua răstignirii Domnului
Învierea Domnului Iisus Hristos
HRISTOS A ÎNVIAT!
Izvorul Tămăduirii
Înăltarea Domnului Iisus Hristos
HRISTOS S-A ÎNĂLTAT!
Stindardul Unirii
Familia creștină
Părintele Arsenie Papacioc
Ce dulce este iubirea!… Dar să nu se meargă pe instincte şi pe plăceri într-o căsnicie, ci gândind la un scop suprem:
mântuirea reciprocă. Stimularea continuă reciprocă spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere.
Valoarea unei flori nu stă într-o petală pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzuta valoarea întrinsecă a florii.
O căsnicie se poate întemeia pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină. E o mare greşeală să te
îndrăgosteşti de un băiat sau de o fată, şi punem problema căsătoriei pentru că mi-e drag de el sau de ea. Nu, nu.
Trebuie văzut, cât de cât, dacă sunt străbătuţi de fiorii sfintei răspunderi pe care o cere căsătoria. Pentru că
frumuseţea o să se mai schimbe, dar trebuie să rămâna mai departe frumuseţea creştină din fiecare, pentru fiecare.
Asta e verigheta, care se şi dă: iubirea celuilalt către celălalt. Adica iubirea nu are nici început, nici sfârsit – asta
ar fi semnificatia verighetei.
Pogorârea Sfântului Duh
Rusaliile
SF. IOAN GURĂ DE AUR - Cuvânt la Duminica Pogorârii Sfântului Duh „Eu voi ruga pe Tatăl, si alt mângâietor va da vouă, ca să fie cu voi în veci, adică Duhul adevărului.”
(Ioan XIV, 16, 17) Slăvite sunt, iubitilor, darurile, care ni le-a comunicat astăzi Dumnezeu cel plin de
dragoste, daruri, a căror mărime nu o poate descrie nici o gură omenească. De aceea să ne bucurăm toti, să
mărim si să proslăvim pe Domnul nostru, căci ziua de astăzi este o sărbătoare de bucurie si de desfătare.
Precum timpurile anului urmează regulat unele după altele si se schimbă unele cu altele, asa si în biserică, cu
totul regulat, o sărbătoare urmează alteia, si de asemenea trece de la una la alta.
Cuvântul ierarhului - Înaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Din ziua de Paști, în Iisus, Duhul este Cel care se impune în fața materiei. Tot ceea ce vrea și poate Duhul Sfânt, Hristos cu trupul înviat împlinește. Iisus a intrat prin usi încuiate pentru a ajunge la locul în care erau adunați apostolii, ca apoi în același fel să dispară din ochii lor, ceea ce nu putea face decât prin puterea Duhului. Hristos putea fi în mai multe locuri în același timp ș.a.m.d. Trupul Său înviat e tot atât de real pe cât era și înainte de Înviere: „iată mâinile și picioarele Mele”. Dar acest Trup nu se mai supune legilor materiei, ci beneficiază de atributele Duhului Sfânt. La 10 zile după Înălțarea Sa la cer, Iisus trimite Duhul Sfânt, care, pogorând asupra apostolilor, îi transformă. Petru mărturisește public acum Iisus cel răstignit, a înviat și a urcat la ceruri, așezându-Se de-a dreapta Tatălui. Apostolii le adresează tuturor îndemnul de a se pocăi și a se converti. Duhul Sfânt a pogorât asupra apostolilor, asupra martorilor Învierii, dar și asupra credincioșilor adunați în rugăciune întru numele Domnului. Aceasta este Biserica!
În pericopa evanghelică a Pogorârii Duhului Sfânt, și în descrierea Sfântului Evanghelist Luca din cartea Faptele Apostolilor, Duhul Sfânt se manifestă ca un vânt violent și sub forma flăcărilor care se așază pe capul fiecăruia dintre apostoli.
Iisus cheamă la El pe toți cei însetați de viața cea veșnică si promite celor care vor crede în El că „râuri de apă vie vor curge din pântecele lor”.
Taina Duhului constă în a ne revela continuu taina prezenței și comuniunii cu Hristos. Toate darurile Duhului Sfânt, despre care vorbește Sf. Ap. Pavel – „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” - se reunesc în ființa unică a lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
Taina Duhului Sfânt este taina iubirii Sfintei Treimi în totalitatea.
Fie ca Duhul Sfânt să ne reînnoiască, pe noi și Biserica, prin prezența Sa și să ne dăruiască în primul rând forța de a ne menține în Adevărul care ne deschide către o transformare a vieților noastre încât să devenim fii ai luminii, fii ai Împărăției lui Dumnezeu. Duhul Sfânt să ne călăuzească spre împlinirea faptelor bune și să sălășluiască veșnic în noi. Amin.
Coboară din Ceruri, o, Duhule Sfânt (cântă pr. Mirel Ivan si Ionuţ Covaci):
Duminica părinților și a copiilor
Iubirea din familie este temelia pentru împlinirea în viață și în veșnicie. Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte culte din România, promovează și apără familia formată
din bărbat și femeie, deoarece aceasta este izvor de viaţă al societății umane.
Nasterea Sfântului Ioan Botezătorul
Arhim. Arsenie Kotsopoulos:
Sfântul Ioan Botezătorul, despre care Sfânta Scriptură spune că
„nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul“ (Matei 11, 11),
şi-a jertfit viaţa, slava, faima, pentru Hristos. A îndreptat lumea spre Cel mai bun decât el, Hristos.
S-a nesocotit pe el pentru ca Hristos să fie slăvit. Indemna lumea iudaică, care venea la el pentru a se
boteza, să se îndrepte spre Mesia ce va să vină şi să-l părăsească pe el.
Sfântul Prooroc Ilie
Cuvinte de la predică Părintelui Cleopa la prăznuirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul
Să preţuim Sfânta Liturghie, ascultând-o cu mare evlavie, căci ea repetă jertfa Domnului de pe cruce şi ne
menţine în strânsă legătură cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtăşanie. De aceea, fără jertfă liturgică nimeni nu se
poate mântui. Când auzim clopotele bisericii să mergem la slujbă, că Hristos rămâne cu noi mai ales prin Sfânta
Liturghie. Mare păcat fac acei creştini care stau sărbătoarea acasă şi nu vin la biserică să asculte Sfânta Liturghie.
Altă învăţătură folositoare de suflet ne dă Sfântul Ilie astăzi prin cuvintele adresate poporului pe muntele
Carmel, când le-a zis: „Până cînd veţi şchiopăta cu amândouă picioarele?" (III Regi 18, 21). Care sunt cele două
picioare cu care mergem la Dumnezeu? Sunt credinţa şi faptele bune. Şi precum nu putem merge într-un picior,
tot aşa nu putem merge la Dumnezeu numai prin credinţă, fără fapte bune. Să ne silim a păstra cu sfinţenie
dreapta credinţă şi a lucra după putere faptele bune. Una fără alta ne împiedică mântuirea. Fără amândouă,
şchiopătăm de ambele picioare şi nu putem urca scara mântuirii care ne duce la împărăţia lui Dumnezeu.
Schimbarea la Fată
Tropar la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, glasul 7
Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea.
Strălucească şi nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Dătătorule de lumină, slavă Ție.
Condac la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, glasul 7
În munte Te-ai schimbat la Faţă şi pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut Slava Ta, Hristoase Dumnezeule,
pentru ca, atunci când Te vor vedea Răstignit, să înțeleagă patima Ta cea de bunăvoie și să propovăduiască
lumii că Tu ești cu adevărat Raza Tatălui.
